Titanic: cand se scufunda cinematografia

  De curand toata lumea a facut caz ca se difuzeaza Titanicul la TV, si ar fi fost super daca nu ar fi difuzat cea mai prosteasca si siropoasa varianta ever!
  Cred ca singurul lucru memorabil la film, stiti voi, momentul in care toata lumea aplauda si se bucura este : moartea lui Dicaprio. Pe langa cateva greselii de filmare/asamblare a imaginilor, cand se vedea lumina reflectoarelor pe scafarliile lor, povestea era de o gretosenie iesita din comun. E chiar culmea ca din supravietuitorii (si erau ceva) mega bogati ai unui vas cat un oras sa gaseasca sa prezinte tocmai povestea unui coate-goale si ale unei fufe cu  sange de datornic nobil. Si din toata nebunia generala, cine poate crede ca tipei ii ardea sa fuga dupa puslama sa il salveze din te miri ce cala...
    Si Dicaprio, poate era cel mai nepotrivit actor in rolul super eroului care super salveaza si  mai ales super moare, cand el arata ca un pusti!
   Si decorul, decorul care arata ca facut de elevi prescolari pentru piesa de sfarsit de an, era crema cremelor. Ceea ce mi-a placut a fost marele boom, cand unul din turlele de uzina s-a prabusit cu mare fast si a facut un "gigantic" val menit sa rastoarne toate barcile din apropiere.
    In plus, alt lucru deranjant era imaginea de ansamblu asupra sentimentelor, care aproape ca lipsea cu desavarsire. Imaginile erau de genul filmelor mute cand aratau niste oameni care strigau si scriau sus "Disperare!" sau oameni care plangeau si scriau "Tristete!". O secventa  inspirata a fost momentul in care moarte capitanul cu mainile pe carma (ce ii costa daca faceau tot filmul cu scene gandite?).
Daca vrea cineva sa vada adevarata tragedie a Titanicului, il recomand pe cel regizat de Robert Lieberman.